My Flickr
I miss that…the way i was happy before…before all this happened…i miss something that i never had…i miss being a good friend to people that never been friends of mine.
How can a person be so stupid? yeah..that’s me, i am one of the most stupid people in the world for putting trust in persons that never saw me like i saw them.
I am talking about friendship…a big word…tells a lot about two people that have a connection and that care for one another…
I have a question, maybe it’s a stupid one but.. never mind…i’ll say it anyway: How can a person say that cares for you when he/she doesn’t even have the decency to put you up to speed with things that are important for both of you?
The biggest fault i have is that i am too loyal and i care to much…i regret the day i took that decision, when i could have just live my life like most people do…but no…i wanted greatness, i wanted to be different and this cost me my feelings..because now i am broken inside and i hate this…
A person once told me…you get hurt when a love dumps you, but when a friend does that you are destroyed, i thought he was joking, well…he wasn’t…
I promise myself that from now on i won’t let that happen ever again…
I will become again my best friend…i am the only one i can count on…
I miss the way it never was…
Life is beautiful and yet life is not a bed of roses…you have your share of thorns with every step you take, unfortunately there isn’t another way, it’s not like when you were born you had to sign an agreement with God on a certain period of time in which your interests are happiness, health and money, NO, it’s exactly the opposite..it’s like you won the lottery and the taxes you have to pay are concerns, problems and a whole bunch of stuff like that..
Whoever is stupid enough to think that you can have the life you want without having to give up a lot things in return has to go to therapy!
This is life…u work like an asshole 60 hours a week to live decent in a country you don’t give a shit about, for what?
For pretending you have a normal life like everyone else..and of course you are really pissed off that only you have this problems and no one else can understand you…FLASH NEWS:your not!!!!! but there is one escape door..you can choose to fight it, you can choose to be abnormal, even though a lot of people will think that you are insane, think only of this:they are afraid to fight, to crack the system in which they were born.
You have to live your life to the full and enjoy every little thing you have, because you don’t know for how long it will last…try and make the most of every moment you are happy because with that comes another 10 unhappy moments, but just because you are different, you have the possibility to choose, you can choose between a life like a roller coaster or the boring life 80% of your acquaintances have.
In the end all i can say is that, life is beautiful with all the thorns that expects you on your way….it wouldn’t be amazing without it…you have to bump your head a few times to realize that you have it only once…and is the best gift you could receive and most of all…is the only gift that you have to cherish and respect untill it’s gone…
So take care of it!
Let me start by saying that :
Being a bitch means I won’t compromise what’s in my heart. It means I live my life my way. It means I won’t allow anyone to step on me.
I always wanted people in my life, that’s the truth…nobody can be alone forever, you need your family first because without them you are no one…you don’t have an identity, you come from nowhere; second you need your friends because they are making you the person you aspire to be and third you need a special person in your life that will become your family and friend…it will be everything for you.
The family is who makes you, who takes care of you no matter what, is the place you come back everytime and you know for sure that they are waiting for you, they don’t care what you did as long as you come back to them in one piece, and they love you and respect you because it’s in their nature to do that.
Your friends…this is a lot to talk about…if you want to become a person with values and respected first you have to learn how to make friends…a friendship is not for granted, you have to grow it, to love it…it’s just like a baby…you have to take care of it and feed it with love and respect because if you don’t it can turn against you and from your best friend you will win your worst enemy.
That special someone when you will find it…you will know…it’s the person that will look at you and see in you what you never did…it will be the person that manages to find in your eyes the answers he/she needs, the one that will leave you alone when you don’t want anyone around or the one that will cross mountains to be with you if you are apart, that person will put you before him/her in every situation and will want to be close to you always to love you and take care of you for the most simple reason…he/she loves you.
The only thing you have to do in all 3 situations is not acting like a bitch.
But everybody knows…whenever you feel under attack, we strike back…this is the human nature, we cannot be different…
Unfortunately many of us didn’t have what i said earlier: a family to be next to you, friends to tranform you or a special person to love you…JUST because of that we grow in becoming bitches…
That kind of bitches that won’t ever allow anyone to hurt them or to step on their hearts.
You see these kind of people everywhere, in your school, later in university and work place, even when you go shopping…
Personally i respect these persons because being like this it allows them to think twice before leaving their guard down and surrender to something. Being a bitch these days it’s a way of life, a culture…helps you get over the cruel reality that surrounds us…We all say that we don’t like these persons but in fact we respect them and aspire to be like them someday when all the good things end…because everybody knows this…all the glamour in one’s life has an expiry date.
For that reason only:long live Bitchiness, it’s one way of life that i surrender to it!
Buna intrebare…cand iti dai seama ca te-ai facut mare?
Eu una de cand eram prin clasa a I a imi doream sa ma fac mare, sa ma duc ca mama la servici, sa am grija singura de mine, si multe altele…au trecut anii si dorinta mea de a ma face mare crestea si ea, am ajuns in generala, eram pustoaica cu acte in regula…ma ascundeam pe la colturi sa fumez, ii spuneam mamei ca ma duc la meditatie si o ardeam prin baruri si multe altele…am ajuns in liceu…gata, deja sufletu` imi crestea numai cand auzeam cuvantul facultate, ma uitam la cei mai mari ca mine cu admiratie si ura in acelasi timp, pentru simplu fapt ca ei plecau si eu ramaneam poticnita in oraselul ala de provincie pentru inca vreo 2 ani, am ajuns in clasa a 12 a dupa nenumarate belele si probleme, am ajuns sa fiu in an terminal si sa visez cu ochii deschisi la ce avea sa vina…deja ma vedeam studenta dar pe langa asta visam sa fiu libera…sa nu trebuiasca sa dau socoteala nimanui si sa fac ce vreau la orice ora…am luat bacu` si dupa aia in primu` tren directia Bucuresti-inscriere facultate, le-am facut si pe astea…sincera sa fiu…pentru mine personal facultatea a insemnat mult mai mult decat imi imaginam ca o sa fie…a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum…aici mi-am cunoscut cei mai buni prieteni, am reusit sa invat cat de cat ceva ce imi placea…si multe alte lucruri marunte pe care nu are rost sa le mai insir acum. DAR intrebarea de 1 milion de dolari…cand m-am facut mare? Oare cand visam cu ochii deschisi cum e sa te duci la discoteca? sau cum e sa fii singur intr-un oras de 2 milioane si ceva de locuitori? Asta e una din intrebarile la care inca nu am gasit raspuns…si stiti ce…nici nu cred ca o sa gasesc deoarece inca nu simt ca m-am facut “mare”…pentru ca mereu o sa aspir la mai mult, la ce au reusit sa faca oamenii mai mari ca mine…tot timpul o sa vreau mai mult si sincera sa fiu asta e unul din lucrurile care ma impulsioneaza sa merg mai departe…pentru mine…si pentru persoanele care au reusit sa ma faca “mare” pana acum…
“Imi place sa cred ca eu sunt de vina pentru ca toti prietenii pe care i-am crezut adevarati au devenit niste umbre in trecutul meu.” Anonim
Am gasit citatul acesta navigand asa in deriva pe net…mi s-a parut interesant si am zis sa va impartasesc si voua din cultura mea generala:P
Oare chiar asa sa fie?! Oare o persoana care are incredere deplina intr-o alta persoana sa se considere vinovat daca se cearta? Bineinteles daca este vinovata persoana respectiva, da e de inteles dar altfel? De ce sa te consideri tu vinovat pentru greselile altora?
De ceva timp incoace sa zicem ca trec prin situatii care m-au facut sa ma gandesc de 2 ori inainte sa spun ceva sau sa fac ceva. Asta in primul rand o fac pentru mine, si in al doilea rand ca sa demonstrez cui trebuie ca sunt in stare sa castig increderea persoanelor din jurul meu fara a m-i se acorda pe gratis…Asta este unul din compromisurile care le-am facut in momentul in care am realizat ca s-ar putea sa raman singura…
Inca ma mai intreb daca intr-adevar am fost vinovata in privinta tuturor lucrurilor de care am fost “acuzata”, unii ar spune ca da, altii poate ca nu…eu sincera sa fiu am avut destul timp la dispozitie de petrecut doar cu mine si am analizat problema pe toate partile si cu sufletul impacat pot spune ca NU…orice s-ar intampla in jurul tau intotdeauna trebuie sa existe lucruri care sa le tii pentru tine, in orice situatie…asta se numeste tot compromis pentru simplu fapt ca stii ca poti sa fi judecat in momentul in care se afla…
E simplu: sunt 2 categorii de oameni…cei care te judeca si cei care nu te judeca…pe care din ei ii poti considera cu adevarat prieteni? sau mai bine zis…pana la urma si la coada cine ramane langa tine? un lucru e sigur si asta o stiu demult,orice s-ar intampla in jurul meu, eu o sa am tot timpul cea mai mare incredere tot in mine…chiar daca iau decizii proaste cateodata si gresesc,stiu un lucru, pana cand o sa mor eu o sa fiu langa mine fie ca vreau fie ca nu…
Si inca o chestie inca nu am ajuns sa ma simt vinovata pentru greselile prietenilor mei, sau in alta ordine de idei sa ii consider umbre din trecut pe cei cu care nu mai pastrez legatura din diferite motive. Fiecare persoana care a facut parte din viata mea la un anumit moment dat stiu ca a fost acolo cu un scop si poate ca sunt naiva dar cred ca fiecare din ei a adus un plus la increderea pe care o am in oameni in momentul de fata…
Am trecut prin multe si mai stiu ca or sa mai fie multe altele in fata…prin toate acestea ce au fost si ce or sa vina sper ca cei care au avut incredere in mine sa o recapete si cei care au incredere in mine sa o mentina…
N-am intalnit niciodata de cand ma stiu pe aceasta planeta un om care sa nu aiba o obsesie…oricat de mica ar fi ea…
La varsta mea ( nici prea mica,nici prea inaintata) am ajuns sa cunosc destule persoane (poate prea multe) si sa realizez ca fiecare din ei,bineinteles incluzandu-ma si pe mine in aceasta categorie, are cel putin o obsesie…poate sa fie legata de absolut orice…luandu-ma pe mine ca exemplu deoarece sunt persoana pe care o cunosc cel mai bine voi incerca sa analizez sau mai bine zis sa ma analizez in materie de obsesii.
Am cateva chestii fara de care nu as putea sa traiesc, si cand spun “chestii” ma refer la toanele/obsesiile mele, asa ca o sa le enumar sa vedem cam cat d obsedata sunt:))):
- Obsesia hainelor: imi plac hainele…e normal oricarui om ii plac, sincera sa fiu prefer hainele casual, nu-mi place sa ma imbrac gen “pitziponcesc” sau sa zici ca ma duc la nunta tot timpul, intr-adevar am si cunostiinte care fac acest lucru dar revenind nu este stilul meu. In momentul in care vad ceva ce imi place intr-un magazin sa zicem, este foarte greu sa ma intorci din drum chiar daca in momentul acela nu am bani sau stiu ca daca procur lucrul respectiv raman fara bani, poti sa-mi dai mii de argumente ca acel lucru nu-mi foloseste la nimic eu tot voi pasi in magazin si il voi achizitiona chiar daca dupa o ora nu o sa-mi mai placa. Hainele,pantofii sunt chestii indispensabile rasei umane sau cel putin asa imi place sa cred:)) si totusi nu toata lumea se foloseste de ele cum ar trebui…in sfarsit, asta e alta poveste…
- Muzica…eeh aici intr-adevar este o problema, nu pot, chiar nu pot sa traiesc fara muzica…e ca si cand as fi inchisa intr-un loc intunecat si rece…muzica=happiness, cel putin pentru mine, sunt destul de pretentioasa cand vine vorba de asa ceva, am cateva genuri de muzica pe care le ador (r’n'b, reggae,hip-hop,indie,etc) in rest daca nu-mi gadila timpanul asa ceva, ma multumesc cu ce am, idea e ca nu as putea sa traiesc fara muzica, “e ca un drog si numai tu intoxicat”:D
- Una din cele mai mari obsesii in momentul de fata, pentru mine este internetul:Messenger, Facebook, Twitter…site-urile de socializare in zilele noastre au ajuns ca un fel de adrenalina pentru corp, n-ai Facebook=nu existi. Recunosc sunt fan al acestor site-uri pentru simplu fapt ca ma detaseaza cat de cat de cotidian si ma tine in legatura permanenta cu prieteni de peste tot.
- Alta obsesie care o au toti dar absolut toti romanii este telefonul mobil. Eu una nu pot sa respir daca nu am telefon, n-ai cum sa iei legatura cu nimeni, nu stie nimeni de tine si practic esti un om mort fara. Intradevar sunt oameni care nu au dupa ce sa bea apa dar au telefoane de 18-20 de milioane…cu ce va ajuta fratilor??? sa aveti un super telefon si sa dai beep?????!!!! Telefonul este pentru a vorbi, a da mesaje si nah daca chiar ai bani si n-ai ce face cu ei poti sa-ti procuri un telefon mai performant pentru a naviga pe internet sau mai stiu eu ce…
In concluzie am realizat ca am destule obsesii sau toane numeste-le cum vrei…idea e ca nu exista om pe fata pamantului sa nu aiba macar o obsesie…cum am spus si in titlu este un cuvant obositor dar ce sa faci…”rau cu ele dar mai rau fara ele”
Am iubit cred…adik ce senzatie iti da sentimentul asta ca sa stii sigur ca iubesti?..adik imi iubesc familia, prietenii dar iubirea aia care o simti pentru o persoana cu care nu ai avut nici o legatura si pe care o vezi altfel decat pe restul…nici pana in ziua de azi nu pot sa-mi dau un raspuns…deci in esentza cred ca n-am iubit niciodata cu adevarat…
Cum simti ca iubesti pe cineva? daca aveti vreun sfat sau nush vreo idee dati-mi si mie de stire poate intr-o zi o sa inteleg IUBIREA…
In fiecare zi vad lume iubind…iubiti sarutandu-se in vazul lumii…o bunica mergand pe strada cu nepotelul si ascultand toate aberatiile ce poate sa le zica un copil de 5 ani si ea devorand cuvant cu cuvant vorbele lui…2 prieteni buni ce se revad dupa mult timp..etc…
Iubirea asta din cate vad eu e de mai multe feluri…e iubire iubire, iubire parinteasca,iubirea prieteneasca si cine stie cate mii de feluri de iubiri or mai fi…
Acum o sa ma axez numai pe iubirea iubire…
Am diferite cunostiinte care au trecut prin multe probleme din cauza iubirii…sau cel putin asa am inteles eu din ce am vazut…de exemplu: o tipa e cu un tip sa zicem de 1 an, la inceput toate bune si frumoase,numa` lapte si miere, dupa o anumita perioada el/ea se distanteaza de celalalt si dp inca un timp se despart…Intrebarea mea este s-a terminat iubirea? sau nici macar nu a fost asa ceva? asta ma chinui eu sa aflu…si e greu al naibii…
Cum poti sa afirmi azi ca iubesti pe cineva din tot sufletul iar apoi dupa un an sa te desparti de acea persoana? Deci dupa mine iubirea e falsa sau cel putin persoana in cauza a folosit termenul fara ca sa-i cunoasca adevarata insemnatate…
Alta chestie care ma scoate din sarite…ca mi-am adus aminte…cum poti sa spui “Te iubesc” fara sa simti cu adevarat chestia asta? nu pot sa cred ca poti sa ajungi sa iubesti pe cineva intr-o saptamana sa zicem si sa-i spui ca o iubesti…poate sunt eu mai ciudata dar ca sa poti sa ajungi sa iubesti o persoana trebuie sa o cunosti mai intai…sa-i stii si calitati si defecte, sa inveti sa i le accepti si abia apoi sa-i declari iubirea…
Ca tot am inceput asa…hai sa va zic o mica povestioara ce spre disperarea mea inca nu si-a gasit rezolvarea…
Un tip combinat cu o gagica de ceva timp ajunge intr-un loc, fiind invitat de o prietena de-a lui…toate bune si frumoase…aici el da peste o tipa de care la prima vedere ii place…ea frumoasa, desteapta si SINGURA sau cel putin asa se stie…din clipa aia timp de cateva luni el se tot chinuie sa-si faca curaj sa o caute, intr-un final face acest pas si se intalneste cu domnisoara in cauza…dupa cateva zile sa zicem ca se “combina”…din momentul acela el incepe sa se distanteze de actuala lui prietena…de ce? oare a inceput sa-i placa cu adevarat cealalta tipa? sau e oare prospatura si nah…eu tind sa cred prima varianta…fetei incepe sa-i placa de el dar stie de existentza celeilalte si nu vrea sa raneasca pe nimeni voit sau nu…asa ca incearca sa-i explice baiatului situatia…din momentul asta am pierdut firu`…ce o sa se intample nimeni nu stie…oare el o sa se desparta de actuala lui prietena? oare fata o sa fie de acord ca el sa se desparta de prietena lui? oare intr-un final se vor combina?
Ehh dragii mosului e complicata situatiunea aceasta…eu personal sper ca povestea sa aiba un final fericit…desi cine stie…din 3 persoane, una tot timpul va avea de suferit…voit sau nu…si sincera sa fiu…mai bine sa sufere doar una decat 3…
Parerea mea sincera si umila LOVE SUCKS…te incurca ca naiba…te macina…
E cel mai pervers sentiment posibil…tot timpul te ia pe nepregatite si t face cateodata sa te indragostesti de cele mai nepotrivite persoane…
Ma consider o persoana norocoasa sa zicem in materie de prieteni…am prieteni de toate felurile, etniile,religiile,etc…majoritatea acestor prieteni i-am facut cam in 3 ani de facultate…bineinteles ca exista mai multe categorii de prieteni…o sa incerc sa-i cataloghez poate asa o sa ma inteleg si pe mine:P
Prieteni de cursa lunga: sunt acele pe persoane care sunt cu tine fie ca vrei fie ca nu…sunt acolo sa te sprijine, sa te judece sau sa se bucure de orice chestiutza pe care o faci bine…acesti oameni cred eu ca sunt prietenii care ii ai toata viatza sau cel putin asa am auzit…ii recunosti imediat,dintr-o mie, sunt persoanele acelea care dc esti mort de beat pe marginea trotuarului in fatza unei oarecare bodegi/club/discoteca/ce vrei tu, vin la tine si te iau de acolo pana nu reusesti sa te faci mai tare de ras…sunt oamenii aia care te suna si dupa o perioada indelungata in care tu ai crezut ca au uitat de tine si te intreaba ce faci de parca nu v-ati vazut de ieri…oamenii astia te asculta si t sfatuiesc si cand ai impresia ca lumea intreaga se prabuseste in jurul tau… prietenii de cursa lunga sunt cu sigurantza categoria pe care vrei sa o ai in permanentza langa tine…
Prieteni de pahar: eeh asta e o categorie cu totul si cu totul speciala…sunt oamenii care ii vezi in jurul tau de cate ori ai un pahar cu licoare magica in mana…poti sa fii la o petrecere sau oriunde altundeva, ei sunt aia care atarna pe langa tine cautand subiecte comune de vorbit…asa ca de “un pahar”…am si prieteni de genu` dar de obicei dupa o betzie nu te mai tine minte nimeni:))) aceste persoane sa zicem ca sunt bune cand nu e nimeni acolo dar in rest incearca sa-i eviti:P “alcoolul dauneaza grav sanatatii”
Prieteni/colegi de scoala/facultate: mda…aceste persoane dupa parerea mea fac parte din categoriile enumerate mai sus dar nu toate…e de inteles ca in scoala/liceu/facultate poti sa-ti faci prieteni pe care sa-i ai toata viatza langa tine sau nu:))) oamenii astia sunt tipii aia din facultate cu care stai la cursuri, mergi la o cafea,mai iesiti din cand in cand in cluburi…bineinteles la prima vedere singurul lucru care va leaga este scoala-subiect comun dar intre timp in ei descoperi si altceva in afara de scoala..descoperi oameni care sunt totali diferiti de cum esti tu si pe care alegi daca sa-i tii langa tine sau nu…
Pana acum doar atatea categorii am descoperit…daca mai stiti voi vreuna let me know…imbogatim cunostiintele despre “prieteni“.
Dupa parerea mea prieteniile care dureaza cel mai mult sunt cu acele persoane pe care la prima vedere iti vine sa le spanzuri si vrei sa stii de ce? pentru simplu fapt ca sunt la fel ca tine…sunteti asa de asemanatori incat te sperii si ca orice om normal nu reactionezi foarte frumos…uite spre exemplu: am cativa prieteni pe care in momentul in care i-am cunoscut nu-i inghiteam nici cu o tona de lamaie si acum eu zic ca sunt aia de cursa lunga ( misano, apsp,yuifc, rdianaa, clesa, etc). O prietenie vorba unei persoane foarte dragi mie…nu are chip, nu are nume…doar exista…e un acord tacit intre 2 persoane care le leaga pe viatza sau cel putin pe o perioada foarte lunga de timp, desi intradevar sunt cazuri in care acest acord dureaza mai putin din diferite motive.Prietenia este un confort inexprimabil de a te simti in sigurantza cu o persoana fara sa trebuiasca sa te gandesti de 2 ori inainte sa spui ceva…e o chestie ce vine de la sine…cu riscul de a ma repeta,un sentiment de sigurantza…
Un prieten adevarat ar trebui sa fie o persoana loiala, care sa-ti respecte gandurile chiar si acelea pe care le tii numai pentru tine si nu in ultimul rand o persoana onesta…
In concluzie daca aveti asemenea exemplare in jur tine-ti cu dintii de ele ca doare ca draq cand le pierdeti…va spun din proprie experientza…
Hey…pare atat de greu sa imi fac o introducere…nu pot sa-mi dau seama ce as putea spune despre mine…sunt o persoana ca toate celelalte, singura diferentza crd ca ar fi ca am mai multe defecte:)))
Cred ca am mii d motive sa-mi fac un blog dar ca de obicei nu-mi vine nici unul in cap acum…i’ll let u know when it does:D…
Ma intitulez Milena…am 23 de ani(aproape) si traiesc in jungla unui oras numit Bucuresti…am terminat o oarecare facultate si inca incerc sa-mi dau seama daca am facut o alegere buna:)))…in rest, nu crd ca sunt prea multe de spus despre mine…